Abstract / Rezumat
Din repertoriul bogat şi variat al temelor şi motivelor decorative ce se întâlnesc pe cahlele din Moldova medievală se detaşează un număr important de elemente heraldice, cărora li s-a acordat o atenţie aparte şi au rămas, în timp, subiectul unor preocupări constante.
Printre elementele heraldice rar întâlnite, mai cu seamă în secolele XV-XVI, reprezentarea acvilei bicefale pe cahlele moldoveneşti a fost privită cu prudenţa firească pe care o implică prezenţa acestui simbol. Numărul extrem de redus de imagini care ar putea sau pot fi atribuite acvilei bicefale, realizarea plastică a motivului nu întotdeauna convingătoare au condus la controverse în jurul acestui subiect. Pasărea cu două capete apare în această vreme în două ipostaze distincte: singură, ca reprezentare centrală în câmpul cahlei (Fig. 1/1), sau împreună cu alte elemente de sorginte heraldică, în scene ce se lasă cu greu decriptate (Fig. 1/2).
Cele mai vechi cahle de sobă cu imaginea acvilei bicefale sunt cunoscute din descoperirile de la Curtea Domnească din Vaslui, datate la mijlocul secolului al XVlea, în timpul domniei descendenţilor lui Alexandru cel Bun (Fig. 2/2-11). Alte imagini aparţin sfârşitului de secol XV, prin descoperirile de la Suceava (Fig. 1/1), şi primei jumătăţi a secolului al XVI-lea, prin mărturiile de la Curtea Domnească din Vaslui (Fig. 1/1).
Timp de aproape un secol şi jumătate, cahle cu reprezentarea acvilei bicefale nu se mai cunosc în descoperirile din Moldova. Ele reapar în timpul domniei lui Vasile Lupu, mai ales spre sfârşitul acesteia, cahlele descoperite în apropierea mănăstirii Barnovschi, bine datate, fiind o dovadă elocventă (Fig. 5/1). Cele mai numeroase imagini se întâlnesc, însă, spre sfârşitul secolului al XVII-lea – începutul celui următor, când se fac remarcate prin mai multe variante, ceea ce presupune nu numai o departajare cronologică a lor, ci şi o anumită preferinţă arătată subiectului. (Fig. 6, 7, 9). Ele se detaşează ca un grup compact, care deşi primeşte influenţe transilvănene, ca şi în cazul cahlelor din Ţara Românească, au trăsături distincte, particulare.
Cele mai numeroase cahle împodobite cu acvile bicefale au fost găsite la Iaşi, în perimetrul Curţii Domneşti (Fig. 8/1-6), dar şi în case de orăşeni, care vor fi aparţinut unor boieri sau unor oameni cu o frumoasă stare materială, negustori bogaţi, meşteşugari etc (Fig. 6/1-3). Ele nu lipsesc nici din mediul monastic (Fig. 6/4-5; 9/1). Câteva mărturii apar şi la Cetatea Nouă a Romanului (Fig. 7/3, 5)
Ca şi în cazul altor descoperiri de cahle de inspiraţie heraldică, mai bine cunoscute pentru secolul al XV-lea, se poate presupune că şi în această vreme prezenţa imaginilor cu acvile bicefale de la Curtea Domnească din Iaşi poate fi explicată prin caracterul aulic al construcţiilor. Ele îşi au temeiul în herbul Cantacuzinilor moldoveni, care mândri de descendenţa lor bizantină au folosit acvila bicefală pe sigilii, în pisaniile bisericilor ctitorite de ei, pe morminte şi chiar pe unele bijuterii. .Nu acelaşi lucru se poate afirma în legătură cu cahlele descoperite în alte zone ale oraşului sau în incintele unor mănăstiri, unde motivele decorative sunt descărcate de mesajul emblematic. Cu toate acestea, ceea ce se poate afirma fără teama de a greşi este că simbolurile sunt bine înţelese şi acvila bicefală bine cunoscută de moldoveni, atât de familiară, încât a depăşit cadrul heraldic propriu-zis decorând şi interioare de case, aşa cum o dovedesc cahlele descoperite prin cercetări arheologice.