ABSTRACT
Aşa numita „cultură Čalga” domină Bulgaria atât în spaţiul privat, cât şi în cel public încă de la sfârşitul anilor ’90. Čalga e un adevărat complex cultural – deci cu propriile modele comportamentale, atitudini, sistem de valori, atribute, estetică – ce s-a dezvoltat pe un stil de muzică populară rudimentar (numit Folk, Popfolk sau Čalga), care în perioada socialistă reprezenta subcultura fără prezenţă în media şi considerată emblematică pentru gustul celor din straturile de jos ale societăţii. Locul de origine al acestei culturi este cârciuma, serbarea populară sau contextul familial, unde este receptată în special în forma spectacolelor live. Cea mai importantă trăsătură a fenomenului Čalga este caracterul sincretic, amestecul între elementele de şlagăr, muzică pop şi romanes, ritmurile orientale şi cele balcanice. O imagine ideală a sa este muzica Turbo-Folk, apărută cu mult timp în urmă în fosta Iugoslavie.
Drumul ei victorios în cultura muzicală bulgară a început la mijlocul anilor ’90. Pe de o parte, era promovată de proaspăt îmbogăţiţii şefi ai mafiei, toţi de origine ţărănească, care şi-au impus gustul propriu ca învingători ai schimbării (de după ’89) şi care constituiau un model pentru numeroase categorii sociale; pe de altă parte, mulţi bulgari vedeau în Čalga o muzică „dizidentă”, deoarece fusese respinsă de cultura socialistă oficială. Prin acest argument Katerina GEHL apărea ca singurul curent muzical e influenţat de comunism şi care putea prelua, după schimbare, funcţia unui nou fenomen reprezentativ identitar, al unei culturi bulgare autentice.
După 1989, atât cultura populară, cât şi cea cultă a Bulgariei au intrat într-o criză profundă, criză care durează până în ziua de azi, astfel încât cultura Čalga, fără concurenţă şi fără alternative pe măsură, a ocupat un spaţiu din ce în ce mai mare. La sfârşitul mileniului, toate mijloacele media îi stăteau la dispoziţie (în contrast cu perioada comunistă şi cu începutul anilor ’90, când nu era transmisă prin media). S-a afirmat că reprezintă cultura bulgară prin excelenţă, preferată de cca. 85% din populaţie. Astăzi, estetica starurilor Čalga modelează întreaga scenă a mediei. Chiar mai mult, ea a devenit treptat şi cultura elitelor politice ale ţării, care, prin finanţarea/susţinerea ei, încearcă să se legitimeze în ochii populaţiei.
Spaţiul balcanic, cel care, în viziunea UE şi a Vestului, este întotdeauna legat de diferite probleme şi lipsuri, încearcă în prezent – din ce în ce mai mult – să-şi păstreze propriile valori culturale printr-o atitudine de rezistenţă faţă de cele occidentale. Ca urmare a încercării de a păstra concepţiile culturale autohtone, are loc un fenomen de revalorizare a propriilor forme populare, o reîntoarcere la spaţiile comunicative proprii şi o redefinire a noţiunii familiare de „balcanic”, proces care duce şi mai mult la îndepărtarea de normele şi de valorile europene (Mircea PĂDURARU).