Abstract:
Museums dealing with communism and/or communist repression often perform traditional museum-type functions, but simultaneously attempt to become memorials, sacred places performing the role of conservation and teaching while appealing to social values such as identity, honour and humanitarianism. My article proposes a short reflection on three museums dealing with communism: The Memorial to the Victims of Communism and to the Resistance from Sighetul Marmației/The Sighet Memorial, Tales of Communism Museum in Brașov and the established but non-existing Museum of Communist Horrors. I argue that while the Sighet Memorial blurs the boundary between museum and memorial, Tales of Communism Museum fuels nostalgia, while the Museum of Communist Horrors aims at displaying an all-embracing perspective on communism as a ‘criminal and illegitimate’ regime.
Rezumat:
Muzeele care se ocupă de comunism și/sau represiunea comunistă continuă să exercite funcțiile tradiționale de tip muzeal, dar în același timp încearcă să devină memoriale, locuri ‘sacre’ care îndeplinesc rolul clasic de conservare și predare, făcând totodată apel la patriotism, onoare și valori umanitare. Articolul meu propune o scurtă reflecție asupra a trei muzee care se ocupă de comunism: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetul Marmației, Muzeul Amintirilor din Comunism din Brașov și inexistentul deși legal înființatul Muzeu al Ororilor Comunismului în România. Încerc să demonstrez în acest articol că: în timp ce Memorialul Sighet estompează granița dintre muzeu și memorial, Muzeul Amintirilor din Comunism alimentează nostalgia, iar Muzeul Ororilor Comunismului își propune să prezinte o perspectivă atotcuprinzătoare asupra comunismului, văzut ca regim „criminal și ilegitim”.
Keywords: Recent past, communism, victims, horrors, museums, memorials.
Cuvinte cheie: Trecut recent, comunism, victime, orori, muzee, memorial.