Abstract / Rezumat
Evul Mediu este un timp al vizualului și, în Moldova, ca și în restul Europei de Est, pereții pictați ai bisericilor ilustrează curenții puternici ai credințelor lumești ale oamenilor. În ceea ce privește imaginile culturale, amprenta credinței contemporane asupra imaginii sacre este una dintre cele mai bune surse disponibile, deoarece modificarea minoră, personalizată, a scenei canonice dezvăluie modul în care persoana obișnuită (pictorul) a perceput un anumit comportament, obiect, persoană sau fenomen. Am constatat că este foarte convingător modul în care, pe pereții „ilustrați” ai bisericii din secolul al XVI-lea a mănăstirii Probota, călăii, persecutorii și, în general, personajele „rele”, sunt reprezentați purtând și fluturând săbii curbate „turcești”, în opoziție cu sfinții militari, arhanghelii și restul personajelor „bune”, care poartă spade drepte. Asociația dintre sabia curbă și „dușmanii lui Hristos” se dovedește a fi, după analiza noastră, un element străin tradiției bizantine, de vreme ce întregul fenomen și canoanele picturii sacre din regiunea noastră demonstrează această origine. De fapt, pictura Paleologă și cea anterioară prezintă o imagine mai realistă a omului de arme, adică personajele „rele” și „bune” poartă săbii curbate, în timp ce sabia dreaptă este, atât de rar pe cât apare, asociată cu „frâncii” (Occidentali catolici cu reputație rea în lumea bizantină). Faptul că majoritatea imaginilor medievale și renascentiste din Europa occidentală și centrală europeană dețin asociația sabie = rău este semnificativă pentru ponderea pe care stratul cultural european de secol o are în mentalul colectiv al Moldovei aceste perioade sau, cel puțin pentru pictorii bisericii Sf. Nicolae din mănăstirea Probota și cei ai altor câteva biserici pictate ale Moldovei.